E criză, n-ai auzit?

28 01 2009

Sunt dator cu un post despre revista Esquire. Am avut problemele noastre în trecut, dar cred că reuşim să le rezolvăm. Îmi place agenda aia. Simt că începem să ne înţelegem. Poate o să înţeleg şi de ce apar doar 10 numere pe an.

Şi chiar nu primisem nici măcar una de data asta. Reduceri de cheltuieli cu ocazia crizei economice, desigur. Fără agende şi calendare. Unde e cazul. La mine s-a redus cantitatea de produse igienico-sanitare de la toalete. Fiecare cum poate. Şi fiecare cu demnitatea lui. În fine.

Acum îţi dai seama cât de important eşti. Ai primit ceva nefolositor de care te împiedici prin cameră sau cu care mă joc eu după câteva pahare când vin în vizită? E biiiine. Nu te plânge. Eu am primit doar un mail de la HR.

Anunțuri




Esquire România fookin sucks

4 12 2008

Mă plângeam în urmă cu vreo 2 luni că nu-mi place ce face Esquire. Nu suport să mi se bage ceva pe gât. În special când e ceva lipsit de utilitate. Azi am cumpărat al treilea număr cu dvd. Echipa Esquire România chiar crede că eu nu aveam dvd-ul cu Sin City? Ce dracului să fac cu filmele astea pe care le am deja sau pe care le văd pe HBO? „Parfumul” din octombrie e dat în fiecare săptămână pe HBO. Cine decide acolo ce filme să ofere cadou? Am un mesaj pentru voi. Sunteţi ieftini!

Da, ieftini. Şi totuşi scumpi. Mă delectez de câteva zile şi cu ediţia britanică. Până să le răsfoiesc, pot spune că a noastră pare ziarul gratuit de la metrou. La conţinut nu am ce să critic. Poate a noastră e chiar puţin mai deşteaptă, deşi eu prefer întotdeauna materialele traduse din ediţia tată. Ce să faci? Avem şi noi bărbaţi, dar şi experienţele lor sunt diferite. Prefer să citesc despre cineva care a făcut mai mult decât a gândit. Ai noştri au gândit mai mult decât au făcut. 

Şi ajung şi la bani. Cea din Marea Britanie costă 4 lire. Asta înseamnă vreo 18 de lei. Păi a noastră costă 15 lei cu tot cu mizeria aia de dvd pe care îl am deja. Abonamentul lor costa 15 lire. Adică 66 de lei pentru 12 ediţii. Adică 5,5 lei pe lună. În România, abonamentul e 50 de lei pentru 10 ediţii. Adică 5 lei pe lună. This foookin sucks, mate!

Mai are rost să spun că una are 240 de pagini şi cealaltă doar 130? Ghiciţi care?

esquire-1 esquire-2 esquire-3





Cum se face un pas înapoi?

6 10 2008

În timp ce ediţia mamă a revistei Esquire lansează un număr aniversar cu copertă electronică, ediţia mioritică s-a alăturat ziarelor şi revistelor care caută cumpărători prin pomeni cu dvd-uri. Mi se pare penibilă iniţiativa. Oricât de bun ar fi filmul, romanul, m-aş mulţumi să mi-l recomande în paginile ei şi să mi-l cumpăr singur. 

Să nu mai vorbesc de ambalajul grotesc. Carton făcut din 7 copaci şi o pungă imensă care se va degrada în 1000 de ani.





Nimeni nu e de neînlocuit

25 09 2008

Dacă ar fi jurnalişti, 43,7% dintre români ar vrea să lucreze în televiziune, potrivit unei anchete asupra meseriei de jurnalist derulate de eJobs în perioada 11 – 18 septembrie 2008.

Motiv pentru care o să-mi dau demisia în urma acestui articol din EVZ. Sunt liniştit pentru că au de unde alege. Dar…

Pentru a identifica profilul jurnalistului de calitate în viziunea românilor, respondenţii s-au raportat la un una dintre cele mai cunoscute figuri din mass-media locale. 20,8% au indicat-o pe Andreea Esca.

Potrivit aceleiaşi anchete, Cristian Tudor Popescu se află pe locul al doilea în topul modelelor jurnalistice pentru români, cu 20,4% din respondenti, iar Robert Turcescu pe locul al treilea, cu 20,1% din respondenţi. Alţi reprezentanţi mass-media cu care românii s-ar identifica sunt: Simona Pătruleasa, Ion Cristoiu, Emil Hurezeanu şi Liviu Mihaiu.

Asta spune multe. Inclusiv cât de neserioase sunt femeile şi cât de profesionişti şi profesionalişti sunt bărbaţii. Adică pe ei nu îi interesează dacă au chelie, burtă, păr pe burtă şi pe spate atâta timp cât…

Peste 40% dintre respondenţi au declarat că cea mai importantă calitate a unui bun jurnalist este obiectivitatea. Această trăsătura este valorizată mai mult de femei (56%) decât de bărbaţi (43,9%). Urmează în ierarhia calităţilor unui om de presă capacitatea analitică a acestuia, apreciată de 26,3% dintre respondenţii la studiu. Talentul ocupă locul al treilea în topul trăsăturilor apreciate la un om de presă, cu 15,3%.

Eh, acum vedem de ce nu s-au putut face jurnalişti. Totuşi, mai au o şansă la săptămânale şi lunare istorice.





Şi eu cu sfârşitul lumii

9 09 2008

Mi-am adus aminte că am primit pe mess ceva legat de sfârşitul lumii. Gluma e veche, dar de maximă actualitate. Deci cum ar relata media românească apocalipsa?

Antena 3: În trei zile Băsescu nu va mai fi preşedinte! Am învins.

OTV: Senzaţional! Urmăriţi ultimele ştiri despre Apocalipsă în direct la Dan Diaconescu! Vrăjitoarea Lenuţa vă dă sfaturi despre cum să va purtaţi pe lumea cealaltă.

Libertatea: E ultima ta şansă să fii fata de la pagina 5! Trimite o poză acum.

ProTV: Un copil a ars de viu şi nu va mai apuca să vadă apocalipsa!

CanCan: Sursele noastre spun că Nicoleta Luciu va petrece sfârşitul lumii departe de iubitul ei.

Cotidianul: Mai ai timp să citeşti o carte din colecţia Cotidianul!

B1Tv: Urmăreşte la Naşul dezvăluiri incendiare despre parlamentarii care profită de sfârşitul lumii.

Cosmopolitan: 10 sfaturi pentru o ultimă partidă de sex fantastică!

Sfaturi în bucătărie: Pregăteşte-ţi singur coliva!

Aventuri la pescuit: Dacă apare peştişorul auriu, trimite-l la noi.

Caţavencu: Apocalipsa noastră e mai inteligentă decât a lor.

Păi şi Realitatea? Cameramanii televiziunii vor surprinde total întâmplător imagini cu oameni supţi în gaura neagră iar editorii vor da cu breaking news şi no comment.

Noi glumim, dar văd că e pe bune. Conservatorii încearcă să oprească experimentul. Adică e posibil să nu mai fim de mâine, dar la Antena 3 vedem tot propagandă cu Partidul Conservator. Dacă asta nu e fidelitate şi pasiune, atunci ce e?





O zi plină

8 09 2008

…care s-a văzut încă de dimineaţă. Metroul mi-a dat un semn şi am ştiut că voi avea capul plin de informaţii. Se făcea că pe scaunul din faţă (da, sunt nesimţit şi mă aşez pe primul scaun liber pe care îl văd după 35 de minute) era o tânără speranţă a jurnalismului românesc. Persoana potrivită alături de care bătrânele speranţe ale jurnalismului românesc ar învinge în lupta cu new media. Ce făcea tânăra speranţă? Citea 3 ziare? Doamne, cum îmi bătea inima. Cine este? Ce face? O singură dată am mai văzut pe cineva făcând asta şi atunci era vorba de un senior editor gras şi transpirat. Oamenii se mişcau şi se înghesuiau pe măsură ce înaintam în tunel şi nu puteam să văd decât tânăra mână cum dă paginile. Dar am ajuns şi la o staţie importantă unde toată lumea coboară. Momentul era aproape. Şi iată cele 3 ziare: Cancan, Libertatea şi Ring. Mă uit şi la speranţă şi văd că era supi şi avea buzele încordate. Unii ar spune că era pitzi, dar eu ştiu că de fapt nu găsise şi Compact.





Nu pooot să cred aşa ceva

26 08 2008

Un editorial critic la adresa PSD al colaboratorului Cotidianul Liviu Antonesei a fost cenzurat de o publicaţie locală a Trustului Intact.

Joia aceasta, publicaţia „Ghimpele de Iaşi“, proprietate a Trustului Intact, avea programat editorialul săptămânal semnat de comentatorul Liviu Antonesei. La puţin timp după ce l-a expediat, Antonesei, care scrisese pe un ton critic despre Adrian Năstase, era anunţat pe e-mail de redactorul-şef Angela Maftei că articolul său fusese scos din ziar, primind explicaţia: „Cerinţele exprese ale celor de la «Ghimpe» sunt: 1. să dăm numai subiecte de local; 2. să nu ne mai luăm de PSD :(“.

via Cotidianul

Ziarele nu sunt specialitatea mea, dar nu pot să trec cu vederea peste asta. Adică cum? Păi ce legătură are trustul Intact cu social-democraţii. What did I miss?