Emokizii din Siberia…

25 07 2008

Acest titlu nu respectă anumite norme de alegere a unui titlu pentru că este mai mult de atât. Este o exclamaţie, o întrebare, un gând pe care îl tot repeţi şi nu ajungi să îl crezi până nu îl spui cu voce tare cuiva. Da, există emo în Siberia.

Dar nu asta e ştirea. E o exclamaţie, o întrebare, un gând pe care îl tot repeţi, dar nu asta e ştirea. Ştirea e că Duma lucrează la o lege de interzicere a stilului emo şi goth în instituţiile din Rusia pentru că promovează comportamentul anti-social. Motiv pentru care zeci de emo din Krasnoyarsk, Siberia…zeci de emo din Krasnoyarsk, Siberia…zeci de emo din Krasnoyarsk, Siberia…zeci de emo din Krasnoyarsk, Siberia… au protestat purtând pancarde pe care scria „Kill the State in Yourself”.

Dozens of black-clad music fans marched in Krasnoyarsk, Siberia, where the government is fast-tracking anti-emo legislation. „How can you stop people from expressing themselves, from dressing how they like, from living a way of life that doesn’t harm anyone?” one protester asked on REN TV. Others held placards saying „Kill the State in Yourself” and „A Totalitarian State Encourages Stupidity”, both of which would make terrific emo song titles.

The Guardian

The Guardian îşi începe articolul (spumos, pe care îl recomand în totalitate) cu un ton dramatic şi referiri la situaţia Rusiei post-sovietice. Următoarea ameninţare pentru regimul de la Kremlin după ceceni, georgieni şi jurnalişti rebeli, este un grup social cu pierce-uri în buze, tunsori ridicole şi care se fardează.

Dacă lupta împotriva emokizilor va fi acerbă, trebuie să ne aşteptăm la scumpiri ale gazelor? Foarte probabil. Ştim cu toţii cine e de vină.

Anunțuri




Liniştea lui 2008

12 07 2008

Ascultând-o pe Patti Smith cu siguranţă nu simt vibrând aroganţa unui tip cu gusturi mai bune decât ale celui care asculta azi dimineaţă muzică la telefon în tramvai. Simt mai degrabă melancolia şi bucuria descoperirii unei fiinţe după mult timp. O întoarcere în alte timpuri sau o întoarcere a unor timpuri. Sau nu. Doar o voce din timpuri în care oamenii se mişcau când erau mişcaţi. O vreme când oamenii păreau să fie interesaţi de altceva.

Dar nu putem trece cu vederea faptul că administratorii lumii nemişcate de astăzi sunt cei care dansau atunci. Toţi au fost cumpăraţi suficient de bine încât să îşi permită saltele care le asigură un somn liniştit şi adânc fără întoarceri de pe o parte pe alta. Un unghi, o poziţie, un punct de vedere.

Mă întreb ce ar face John Lennon. Ar mai mărşălui sau s-ar retrage într-un univers mistic şi comod în semn de protest faţă de lipsurile de reacţie din jur? Ar fi putut să mişte oamenii în aceste timpuri? Ar fi avut succes astăzi vreunul din cei retraşi la 27 de ani? Lumea nu mai crede în nimic. Ba chiar a devenit sănătoasă. Credem în Vans şi nu îl mai recunoaştem pe Jack. Iar un concept store cu haine eco friendly e mai important decât alergatul nud prin parc. Calci furnici, strici iarba, nu de alta. Aluneci pe o frunză şi îţi faci o vânătaie care nu se potriveşte cu tricoul ăla pe care vroiai să îl porţi la expoziţia de fotografie de după lansarea de carte cu care trebuia să te duci la concert. Ar fi so five minutes ago, ca şi vorba asta. Plus că asta ar da total peste cap planurile de plecare la Londra. Adică, imaginează-ţi cum ar fi. Da…imagine….it’s easy if you try.