Un guvern de prostănaci

12 12 2008

Hai că până la urmă o să meargă alianţa dintre PSD şi PD-L. Nu se poate să nu fie aşa atunci când ai atâtea lucruri în comun. Am zis de mii de ori că realitatea şi adevărul sunt relative în politica românească, iar televizorul este o altă dimensiune în care niciuna din regulile lumii fizice nu se mai respectă. Liderii marilor partide controlează verticala şi orizontala. În rest sunt purici. Cu toate acestea, undeva, într-un punct în care se întâlnesc, se află interesul naţional. Marele interes naţional.

Azi a fost o nouă rundă de negocieri între PSD şi PD-L. La finalul ei, cei doi lideri au ieşit la declaraţii. Şi ce declaraţii!

Geoană a vorbit despre negocierile dintre cele două partide, despre importanţa faptului că au stat la aceeaşi masă şi s-a trecut peste „rivalitatea dintre două partide istorice”. Două partide istorice? Aştept o definiţie.

A urmat Boc. Prea mic şi prea isteric pentru momentele mele de oboseală. Totuşi a zis-o şi el. Pactul pentru România va conţine „şi soluţii dinspre dreapta şi soluţii dinspre stânga”. Asta ce înseamnă? Îngheţăm salariile, dar triplăm bonurile de masă?

Geoană este prostănac, a fost şi aşa o să îi rămână numele chiar şi după ce Ion Iliescu nu va mai fi. Eu nu cred că se preface. Nu cred că are un discurs menit să vrăjească electoratul. Aş spune că el chiar crede. Desigur, e un lucru bun. Dar depinde ce spui. Şi George W. Bush crede ce spune.

Geoană are o privire inocentă când spune prostiile care mă trezesc pe mine din somn. Dincolo de ridurile alea masculine din jurul ochilor, se vede un băieţel care se joacă cu soldăţei şi îşi închipuie că e generalul lor. Un puşti care visează în timp ce învaţă despre eroi şi lupte. 

În cazul lui Boc e mai uşor. Nu trebuie să treci de niciun rid masculin ca să vezi un puşti. E în faţa ta. Îi lipseşte o şapcă cu o elice care se învârte când bate vântul. Şi o minge roşie.

Ăştia sunt bărbaţii politici din România? Chiar nu se poate să aducem un străin? Mihnea glumea, dar eu sunt serios. Încep să cred că eu am o problemă. Trăim la limita imposibilului, într-o ţară paranormală.





Mesaje ascunse? No way!

20 10 2008

Revin cu greu la lucrurile lumeşti şi româneşti. Am decis să mai visez frumos 2 zile, aşa că am stat cu ochii închişi şi mi-am ţinut gura. Dar, cum am zis, am revenit. Şi am căutat noi lecţii de jurnalism şi de servire cu succes a intereselor.

Am aflat cu această ocazie, că atunci când ai o ştire care zice că „Valeriu Stoica reprezintă interesele unei firme britanice care a dat în judecată statul român” trebuie neapărat să o ilustrezi cu Valeriu Stoica în faţa siglei PD-L. Şi în niciun caz nu spui că firma respectivă a mituit nişte social-democraţi. 

Un lucru am observat însă. În ştire se spune despre Valeriu Stoica doar că e membru PD-L. Nu ar fi sunat mai urât „unul dintre membrii fondatori ai PD-L”?






Finanţele lui Videanu?

14 09 2008

Vineri am urmărit tot ce s-a spus la Colegiul Director Naţional al PD-L. Au vorbit mulţi. Boc de vreo 5 ori, Stolojan, Blaga, Videanu, Flutur şi Gheorghe Pogea. Lăsând la o parte faptul că adevărul e relativ în politică şi fiecare partid trăieşte în dimensiunea lui, m-am trezit şi am făcut ochii mari la discursul lui Videanu.

Fostul edil al Capitalei Adriean Videanu a vorbit foarte mult despre impozite, taxe, tarife, deficit de cont curent, PIB, creştere economică. A vorbit şi despre proiecte PD-L de neimpozitare a profitului reinvestit, care e proiect PC, din câte ştiu. Mă întreb dacă asta va atrage după sine şi o eventuală susţinere a guvernului PD-L, în stilul pur şi inconfundabil al Partidului Conservator. Dar asta se ştie deja, aşa că nu asta m-a şocat.

M-am gândit la cine a mai vorbit şi în ce calitate. Boc, desigur, legătura dintre partid şi Traian Băsescu, Stolojan e viitorul premier, Blaga se va ocupa tot de Interne, Flutur a vorbit despre agricultură. Deci ce e cu Videanu şi finanţele? Am aflat că el este tătucul cotei unice de impozitare. Mai mult, înainte să îl trimitem deosebit de inspiraţi la Primăria Capitalei, Videanu a fost vicepreşedintele Comisie de Buget Finanţe din Camera Deputaţilor. Deci, nu cumva…. Shiiiiiiit!





Shhhhh(ut up)

9 09 2008

Am vrut să profit de ziua mea liberă pentru a dormi după-amiază. Un lucru bun şi sănătos. Nimic nu e mai plăcut decât să stai în lenjeria intimă la calculator şi pe urmă să te intinzi pe pat exact când toţi ceilalţi sunt la serviciu. E divin. Dar nu reuşeam să închid ochii şi să mă pierd într-o călătorie cu trenul prin Europa. Eram tulburat pentru că jurnalele tv româneşti chiar păreau să se sincronizeze cu un subiect de interes global. Nu am vrut să ratez momentul istoric în care un jurnal de ştiri nu începe cu o moţiune de cenzură sau cu un atac dur la adresa liderului social-liberal-democrat-conservator.

Ce era de făcut? Orele treceau şi ziua mea liberă se apropia de sfârşit. Ora 16 a sosit, însă, şi Dana Grecu a venit. O soluţie extremă, dar eficientă de fiecare dată. Aceleaşi crize politice, aceiaşi vinovaţi pentru distrugerea educaţiei, a agriculturii, a sistemului sanitar. Şi neapărat oameni politici care pleacă din PD-L. Care s-au săturat să fie marionetele lui Traian Băsescu, conducătorul adevărat al PD-L. Am început să casc numai scriind asta.

Dar subiectele şi crizele repetate nu sunt singurul motiv pentru care adorm instantaneu. Energia moderatoarei mă seacă. La propriu. Am văzut demult pe Discovery că sunt oameni care se hrănesc cu energia altora. Efectiv îi lasă pe ceilalţi fără vlagă, în timp ce ei devin mai puternici. Eu cred că este şi cazul ei.

O singură persoană mai poate ajunge la nivelul ăsta, dar el nu mă adoarme ci mă lasă fără glas. Mut de uimire. E vorba de Dan Negru. Şi nu degeaba pomenesc de el. Prăbuşindu-mă în pernă în timp ce Dana Grecu acuza instituţiile statului de orice, am început să aud distorsionat. Şi pot să jur că vocea ei s-a transformat în vocea lui Dan Negru.