Comeback

25 01 2009

Încerc să revin şi să mă apuc iar de scris după o lună de vacanţă în care am preferat mai mult să privesc. M-am detaşat uşor de mediul înconjurător poluat peste măsură de instituţii politice şi media şi am profitat de reducerile lunii ianuarie pentru a revedea oraşul în care vreau să-mi cresc copiii. Oraşul în care, aşa cum spun mereu, oamenii au alte priorităţi şi le place viaţa fără scandaluri televizate, fără crize politice interne, fără Boc, fără Geoană, fără moguli.

Am decis să le urmez exemplul şi să uit de lucrurile astea. Pe perioada vacanţei nu a fost greu. Acum, întorcându-mă la serviciu, mă tem că va trebui să lucrez cât mai mecanic. Da, ştiu că fiecare om trebuie să facă exact ce îi place, că altfel nu are cum să lucreze cu plăcere şi nu va face nimic bun. Bla bla. Să fim serioşi. Cunosc vreo trei persoane care chiar fac ce şi-au dorit. Trebuie să ai curaj? Normal. Dar nu e asta totul. Mulţi dintre ceilalţi 100%-3 sunt prinşi într-un cerc vicios.

Pe lângă asta, acum mai suntem şi înconjuraţi de crizaţi economic ce refuză să creadă într-o persoană nouă.

Dar să ne întoarcem la lucruri cu adevărat importante. Întâmplări din ţara noastră şi ce ne interesează. Ce este Educaţia? Pentru mass-media este o categorie de ştiri. Niciodată un lucru important. Poate din cauza asta i se şi spune unui absolvent de jurnalism să uite tot ce a învăţat la angajare. Să uite poate şi de bunul simţ. 

Dar destul. Ha să vedem ce înseamnă Educaţia pentru o televiziune de ştiri. Tatăl colegului său l-a scuipat, l-a apucat de cap şi l-a muşcat de buză. Nu oriunde, ci chiar în faţa şcolii. Aş fi ignorat ştirea dacă nu era la categoria Educaţie. Ce se întâmpla între timp undeva în ţară? Probabil ce spunea Robertescu în urmă cu câteva luni.

Ah, nicăieri nu-i ca acasă.

Anunțuri




Învăţământul românesc e la pământ II

8 09 2008

Iar ministrul Adomniţei şi guvernarea liberală nu fac decât să arunce pământ pe el. V-am mai zis, dar nu m-aţi crezut. Acum avem dovezi că au fost afectate şi popoarele vecine. În curând imagini inedite.

Echipa naţională de hochei feminin a Bulgariei, care a participat, săptămâna trecută, la turneul de precalificare la Jocurile Olimpice de la Vancouver 2010, a fost învinsă, cu scorul de 82-0, de reprezentativa Slovaciei, încasând în patru meciuri 192 de goluri, informează site-ul iihf.com.

Naţionala Bulgariei a fost repartizată în grupa A alături de echipele Italiei, Croaţiei, Letoniei şi Slovaciei.

Bulgaria a pierdut cu scorul de 0-41 în faţa Italiei, cu 1-30 în faţa Croaţiei, 0-39 în faţa Letoniei. În ultimul meci susţinut în grupa A, contra naţionalei Slovaciei, scorul a fost 0-82, pe reprize 0-31, 0-24, 0-27, adică 1,36 goluri pe minut.

(mediafax)

Ar trebui să fim un lider regional, dar Băsescu ne face de râs în Europa şi ne slăbeşte autoritatea. Iar pe Tăriceanu nu îl interesează decât vânzarea de maşini. Lucru care se vede şi din ştirea de mai sus. Foarte bine fac ăştia cu moţiunea de cenzură pe tema Educaţiei. Cât să mai suportăm? Abia aştept să văd jurnalele şi ediţiile speciale de mâine. Unde sunteţi, domnule profesor corector Gheorghe Rădulescu. Nu mai intraţi prin telefon la Antena 3?





Învăţământul românesc e la pământ

25 08 2008

…. iar ministrul Adomniţei şi guvernarea liberală nu fac decât să arunce pământ peste el. Iată dovada:

Un elev a vrut să păstreze ca amintire lucrarea de Bacalaureat. Lucrare albă, căci nu scrisese nimic pe ea. Elevul din Bucureşti i-a pus luni în mare încurcătură pe profesori, după ce s-a ridicat brusc din bancă şi a spus că vrea să plece cu tot cu lucrare.

via

Vreau să o iau înaintea jurnalelor tv şi a ediţiilor speciale de mâine sau poimâine şi să cer demisia ministrului Adomniţei. O cer acum, înainte de a-l revedea pe necunoscutul profesor corector Gheorghe Rădulescu la Antena 3.

Pănă când vom mai permite aşa ceva? Ar fi posibil aşa ceva dacă am avea un ministru social-democrat-conservator-democrat-liberal?





Fii căpitanul nostru!

25 07 2008

Vecinul de deasupra îşi învaţă băiatul mai mare să gândească logic. Nu a fost nevoie să pun un pahar pe perete pentru că vecinul meu are grijă să afle tot blocul ce probleme are copilul lui. Probleme de la şcoală, desigur. Altfel de probleme are tatăl. Dar trecem peste mârlănia tatălui ca să vedem datele problemei copilului.

„Tu eşti căpitanul vaporului albastru. Pe vaporul tău urcă 1000 de oameni. În primul port în care opreşti, mai urcă 1000 de oameni. Acum, pe vaporul tău sunt 2000 de oameni. Câţi ani are căpitanul vaporului?”. Linişte 30 de secunde. Apoi tatăl: „Tu eşti căpitanul vaporului albastru. Ai 2000 de pasageri. Câţi ani are căpitanul?”. Linişte 30 de secunde. Tatăl: „Tu eşti căpitanul vaporului. Câţi ani are căpitanul?”. Linişte timp de 5 secunde apoi urlă şi trânteşte ceva.

Renunţ şi mă duc să fac un duş. După 5 minute opresc apa şi îl aud din nou. „Andrei este cu 5 ani mai mare decât Bianca. Cu câţi ani va fi mai mare Andrei decât Bianca peste 10 ani?”. Linişte 30 de secunde. Tatăl: „Andrei este cu 3 ani mai mare decât Bianca. Cu câţi ani va fi mai mare Andrei decât Bianca peste 10 ani?”. Linişte 30 de secunde. „Haide mă! Tu eşti cu 3 ani mai mare decât Victor. Peste 100 de ani cu câţi ani o sa fii mai mare decât el?”. Copilul are glas: „Dar ai spus 10 ani!!!!!”.

Renunţ definitiv. Oare nu era mai bine să facă treaba asta acum vreo 4 ani când îl învăţa să traverseze strada cu o sacoşă plină cu sticle de bere? Sau dacă îi arăta muzeul Antipa înainte de stadionul Ghencea? În fine…acum e linişte. Probabil l-a dus la antrenament.