Daţi vina pe mine!

8 10 2008

MESAJ DE LA BNR: „Nu scoateţi bani din bănci!”

Zice EVZ într-un mod misterios. Acum mă simt prost. Am scos vreo 2500 de lei în ultimele zile. Deci dacă se întâmplă ceva naşpa cât timp o să fiu în concediu, blame me! Aştept un sms de la prieteni să ştiu dacă mă mai întorc sau încep să vând bilete la operă în Viena.

later edit: EVZ a revenit mai puţin criptat şi cu mai multe detalii. Deci să ne înţelegem. Eu nu am scos decât 2500 de lei. Nu 6 milioane de euro !!! Nu sunt eu !!!

Mă scuzaţi că mă amuză criza financiară. Dar instituţia media în care lucrez nu îmi oferă un salariu cu care să obţin credite foarte mari. Eu folosesc cardul de credit la cumpărături. Aşa că sunt relaxat şi bucuros că îmi voi putea cumpăra o casă la sfârşitul crizei.

Anunțuri




Roşu sau portocaliu?

29 09 2008

Am decis, după mulţi ani de monogamie financiară, să cunosc şi o altă bancă. Decizia nu a fost uşor de luat. După ce aflat ce îmi poate oferi fiecare bancă, mi-am luat inima cât un purice în dinţi şi cu paşi mărunţi m-am îndreptat spre una dintre miile de sucursale BRD din zonă.

Trebuie să menţionez că, în afară de nişte facturi de mobil pe care le plăteam la BCR în urmă cu vreo 5 ani, singura bancă în care am pus piciorul a fost ING. Sunt şi eu un struţ atras de culoarea portocalie, recunosc. Dar ăsta nu a fost singurul motiv. De când au început toate firmele şi fabricile să dea salariile pe card, nu am mai putut să merg pe trotuar din cauza celor care scoteau bani din zid. Nu e o imagine prea plăcută. Şi nici una cu care să vreau să fiu asociat. Nu vreau să stau printre cei care îşi scot repede banii şi îi pun pe masă. Şi eu scot bani, dar nu am o atracţie inconştientă faţă de cozi. Poate nu am răbdare. Sau poate nu îmi place să îmi respire cineva în ceafă. Poate nu îmi place ordinea. Sau poate nu îmi place să stau cu ochii în mătreaţa cuiva. Poate nu îmi plac oamenii. Sau poate nu îmi place să asculte cineva ce vorbesc la telefon. Iar eu nu stau să scot bani pentru că am doar card de credit. Plătesc o factură sau fac o rambursare. Adică bag bani pentru ăia care stau să scoată.

Drept urmare, m-am dus la ING. Bancomat in interior, self-banking cu scaun pe care te aşezi. Frumos. Nici nu aveam nevoie de angajaţii lor. Am vorbit cu ei de 3 ori. Când am făcut cererea de card şi când a trebuit să îl schimb. Orele târzii la care ajungeam eu m-au ajutat să cred că banca asta e doar un calculator. Ce mi-a mai plăcut? Sistemul deosebit de complicat prin care îţi faci treaba singur fără ajutorul cuiva îi speria pe unii. Adică selecta clienţii. Cam astea sunt motivele banale care m-au ţinut fidel timp de 4 ani. De culoare nu mai zic nimic. Iar aparatul ăla mic de plătit facturile e genial.

Ce m-a determinat să încerc altceva? Am avut mai multe probleme cu cardul Visa Electron. Am avut probleme cu el în cateva magazine din Europa. Lipsa banilor cash a făcut situaţia mai delicată şi puţin penibilă. La fel şi pe internet. Au fost cazuri în care nu am putut să plătesc pentru că nu acceptau acest tip de card. 

Nu m-am stresat prea rău. Am decis imediat să îmi fac un Mastercard. Iubesc ING, dar BRD mi-a oferit o perioadă de graţie de 60 de zile fără dobândă şi de vreo 10 de ori mai mulţi bani, pe care i-am refuzat râzând. Şi după cum ziceam, e un BRD la fiecare scară de bloc. Am zis că e o afacere bună.

Nu spun că nu a fost o afacere bună, dar sunt lucruri pe care nu le-am ştiut. De fapt, lucruri pe care nu mi le-am imaginat. La bancomatul lor nu se depun bani. Într-adevăr, la ce clienţi am văzut că au, funcţia asta ar fi fost cam nefolosită. Vestea că nu pot pot face asta la BRD mi-a dat-o o doamnă de acolo, care se uita cam ciudat la mine din cauza întrebărilor legate de sistemul lor de creditare şi de rambursare. Erau cam scoase din romanele lui Jules Verne. Am uimit-o când i-am vorbit despre ce se poate face la ING. Cred că i-am deschis ochii spre o nouă carieră mai portocalie.

Dacă la bancomatele lor nu se pot depune bani, am întrebat cum se face asta la ei. La ghişeu, mi s-a spus. La ghişeu, mi-am spus. Am avut flash-uri cu plăţile pe care le făceam la BCR în urmă cu 5 ani. Pensionari care îşi plătesc telefonul, femei care primesc bani de la soţul plecat în Spania, tinere care nu înţeleg cum se scrie numele meu şi în niciun caz cum se citeşte. M-am dus alături, la ghişeu, să îmi plătesc taxa de emitere a cardului. Fata de la ghişeu nu înţelegea ce vreau să plătesc. Îmi tot spunea că am bani în cont. I-am zâmbit. A dat un telefon şi a aflat diferenţa între un card de credit şi unul de debit. Mai mult, a aflat diferenţa dintre „+” şi „-„. Un boost pentru cariera ei.

În fine, poate o să am mai multă răbdare la cozi. Sunt mai matur, mai ironic, am blog. Să vedem cum se luptă cele două bănci prin serviciile pe care mi le oferă. Nu e ciudat că una e roşie iar cealaltă e portocalie?