Patronul nu pierde niciodată

12 02 2009

Am văzut Fight Club de câteva sute de ori. La vremea lui. Întâmplător, s-a nimerit ca „vremea lui” să coincidă cu vârsta la care îţi fierbe sângele şi porţi tricouri cu un anumit tovarăş cu bască din America de Sud. Din această cauză, mai târziu  am considerat că sentimentele pe care mi le-a provocat filmul se datorau numai şi numai vârstei. 

Pe măsură ce am crescut, am avut plăcerea de a cunoaşte viaţa prin toate aspectele ei de adult. Serviciu, patroni, taxe, şedinţe, bilanţuri, criză financiară. Desigur, uitasem de felul în care mă simţeam cu mai puţin de 10 ani înainte. Dar criza asta financiară…nu ştiu ce să zic. Eram ecologist înainte să mi se spună că folosesc rechizite de 7000 de euro pe lună. Da, 7000. Habar n-aveam că viaţa mea valorează atât de mult.

Întrebare: dacă departamentele de marketing pompează bani în continuare pentru a salva companiile mari de criză, cum se face că o companie care lucrează cu toate acele mari departamente de marketing ale marilor companii multinaţionale se află în criză? 

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: