Respectul şi media

24 09 2008

Respectul este un concept necunoscut pentru maJoritatea cetăţenilor acestei ţări. Dar nu a fost uşor să ajungem aici. A fost nevoie inclusiv de sânge pe străzi pentru a nu mai avea stăpâni şi pentru a nu mai fi obligaţi să spunem cuiva „tovarăşe”. Libertatea s-a câştigat greu aşa că nu putem să ne bate joc de ea şi să renunţăm la privilegiul de a nu lua un baston pe spate când scuipăm pe cineva.

Pentru un jurnalist e raiul pe pământ. Meseria oricum îl obligă să uite ce e politeţea şi respectul până la prima mărire de salariu. Astea sunt semne de slăbiciune. N-o să-ţi răspundă nimeni la întrebări dacă îl iei frumos. Trebuie cu pumnul în gură. Trebuie presat să răspundă. Trebuie obligat. Nu îl poţi lăsa să vorbească. Altfel nu scoţi adevărul de la el. Altfel o să-ţi servească placa pe care şi-a pregătit-o pentru jurnaliştii mici şi fraieri ca tine. Sună-l. Nu contează că e 8 dimineaţa. Are bani, dă-l dracu’. 

Mă gândesc că sunt două modalităţi de a obţine ce vrei. Prima este tehnica procurorului. A justiţiarului care ştie că nu primeşte tot adevărul şi insistă şi nu se lasă şi nu dă înapoi. În această categorie îi văd pe Robert Turcescu şi pe Dana Grecu. Desigur, tehnica asta se aplică cu succes atunci când tu chiar ai dreptate iar celălalt e într-un mare rahat. A doua variantă este cea în care vorbeşti frumos şi îţi faci contacte. Dar e mai mult de muncă şi nici nu aduce audienţă mare precum circul.

Şi eu mă gândesc uneori că respectul se câştigă iar dacă esti prostănac, nu prea ai ce să faci. Dar jurnaliştii ar trebui să se simtă obligaţi să se adreseze într-un anume fel. Dacă nu din respect pentru anumite persoane, atunci măcar pentru că vor să aibă o meserie respectabilă. De ce la americani se spune „Mister President” iar la noi se zice „Traian Băsescu”? Bineînţeles, Traian Băsescu este un bou, dar este un bou care e preşedintele ţării. Este o instituţie a statului.

Îmi aduc aminte un episod din West Wing. Preşedintele avea nevoie de o nouă secretară şi cea mai potrivită pentru acel post era o femeie care a spus prin ziare că „domnul preşedinte ar trebui otrăvit”. A angajat-o tocmai pentru că a folosit acea formulă. Nu ţi se cere să respecţi un bou, ci statul. Poate va fi mai bine când vom învăţa să facem asta. Respectul e reciproc. Dacă ne doare în fund de instituţiile statului, şi pe ele le va durea pe undeva de noi.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: