O zi plină

8 09 2008

…care s-a văzut încă de dimineaţă. Metroul mi-a dat un semn şi am ştiut că voi avea capul plin de informaţii. Se făcea că pe scaunul din faţă (da, sunt nesimţit şi mă aşez pe primul scaun liber pe care îl văd după 35 de minute) era o tânără speranţă a jurnalismului românesc. Persoana potrivită alături de care bătrânele speranţe ale jurnalismului românesc ar învinge în lupta cu new media. Ce făcea tânăra speranţă? Citea 3 ziare? Doamne, cum îmi bătea inima. Cine este? Ce face? O singură dată am mai văzut pe cineva făcând asta şi atunci era vorba de un senior editor gras şi transpirat. Oamenii se mişcau şi se înghesuiau pe măsură ce înaintam în tunel şi nu puteam să văd decât tânăra mână cum dă paginile. Dar am ajuns şi la o staţie importantă unde toată lumea coboară. Momentul era aproape. Şi iată cele 3 ziare: Cancan, Libertatea şi Ring. Mă uit şi la speranţă şi văd că era supi şi avea buzele încordate. Unii ar spune că era pitzi, dar eu ştiu că de fapt nu găsise şi Compact.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: