Ce vrem de la tv?

30 07 2008

Ştiu că vrem să vedem la televizor imagini care ne cresc pulsul. Avem nevoie de puţin senzaţional şi ceva dramă să ne excităm creierul şi să uităm de problemele noastre. Dar simţim compansiune numai când vedem oameni necunoscuţi sfâşiaţi de durere? Trebuie să fie un scandal ca să ne gândim de partea cui suntem?

Am auzit de mii de ori că astea sunt ştirile pentru că asta vor oamenii să vadă. Că oamenii rămân blocaţi când văd o crimă, un viol, o maşină ruptă în trei, sânge şi feţe blurate. Şi audienţele dovedesc asta. Lumea stă să vadă toate nenorocirile şi nu mai schimbă postul. Dacă ţâţele atrag spectatori pentru că ne place sexul iar vedetele au fost mereu căutate în gunoi, sângele cu ce este incitant?

Nu sunt genul care să înjure ştirile de la ora 5. În primul rând, nici nu am crezut vreodată în conceptul ăsta. În realitate, de la 5 dimineaţa la 5 după-amiaza, orice jurnal este gândit după acelaşi şablon. Chiar şi informaţiile de interes public sunt puse undeva în spatele unor acuzaţii. Apa va fi oprită pentru o reparaţie sau o staţie va fi închisă pentru a fi modernizată. Nu asta e ştirea. Ştirea e că ne cade cerul în cap şi nu ştim ce o să facem de acum înainte pentru că va trebui să mergem până acolo. Un oficial spune cât durează lucrarea, voxurile din beta spun că nu mai rezistăm.

Nu sunt de acord nici cu inepţia lui Ghişe. Ce spun eu nu are legătură cu propunerea lui şi sper să nu se înţeleagă asta când voi spune că ştirile negative tâmpesc, aşa cum zice el. Chiar refuz să îi acord mai mult spaţiu.

Mă întristează tendinţa asta pentru că sunt îndrăgostit de televiziune şi de ştiri. Cred în măreţia şi în spectacolul ei. Cred în nevoia de informare şi în diversitate. De ce apar o grămadă de televiziuni şi toate tind către ridicol? De ce posturile care adoptau un stil mai serios îşi modifică acum conceptul editorial şi copiază modelele cu succes comercial? Pentru că nu mai sunt bani. Pentru că nu mai sunt oameni.

E adevărat. Nu ne mai uităm la tv. Nu mai avem ce să vedem, cum zice până şi bunica. Cele câteva sute de mii de oameni care nu au ce face la 7 seara se împart între Pro TV şi Antena 1. Drame, violuri, incesturi, sinucigaşi, vânzări de televizoare şi aparate de aer condiţionat. Un ATV la munte, o comparaţie dintre litoralul românesc şi alte destinaţii, noua iubită a unui fotbalist şi gata. Nevoia de informare a omului a fost satisfăcută. Un pachet de seminţe cu Dan Negru şi a mai trecut o zi de democraţie mioritică.

Eu ce fac? Noi ce facem? Noi suntem destepţi şi CNN sau BBC like. Da, mai devreme aflam lucruri noi despre starea autostrăzilor din America. Pe urmă i-am văzut pe cei de la Big Brother cum au reacţionat în timpul cutremurului. „Duuude, the Earth is shaking!”. Am preferat să văd asta pentru că la noi era o crimă macabră. Sau o sinucidere. Ce interes naţional este în spatele unui om care a decis că nu mai are motive să trăiască? Este o strategie de a face din orice şomer care era acasă la ora respectivă o vedetă? Fifteen minutes celebrity. La asta se referea Warhol?

Ce mai facem în loc să ne uităm la tv? Ieşim cu prietenii şi citim ceva pe net când ajungem acasă. Dar dacă avem ochii prea obosiţi să mai citim şi am vrea totuşi să ni se ofere o informaţie structurată frumos şi uşor de înţeles ce am alege? Mă refer la ceva bine făcut, nu la o filmare mişcată cu nişte bâlbâiţi care să fie numită televiziune online pentru oameni inteligenţi. Happy Fish îmi place, dar e cam greu cu vacanţa. Şi vreau ceva nou, altceva nou.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: