Cobor la prima

13 07 2008

Ce are vreo 16 locuri, 6 scaune libere şi 7 oameni care stau în picioare lângă uşă? Cât de înspăimântător este gândul că nu vei putea coborî din microbuzul de la hipermarket? Şi cât de bolnav trebuie să fii ca să te gândeşti la asta?

Am încetat să mai cred că putem creşte prin empatie. E greu să te gândeşti la ce simt alţii când e atât de cald. Sau de frig. Sau de miercuri, în funcţie de momentul anului. Dar pragmatismul? Nu e nimic în neregulă când te calcă cineva pe picioare sau când ţi se răstoarnă pungile cu ulei şi zahăr? De ce ţin oamenii ăştia să se simtă ca 30 de vaci într-un vagon de 20? Sunt 7 scaune libere. Are vreo legătură cu melancolia şi căruţa cu care se ducea familia cu 12 copii la câmp?

Şi care e povestea cu pungile pline cu zahăr şi ulei. Le e frică de o catastrofă sau de o dictatură a cuiva care ne va obliga să mâncăm numai lucruri sănătoase? În filme am văzut că se fac provizii de baterii şi apă plată. Poporul nostru va supravieţiui cu zacuscă şi gem.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: